Bancul este o poveste foarte scurta, reala sau imaginara cu un final
surprinzator si foarte amuzant. Bancurile pot avea rolul unui tratament
scump, cu acelasi efect : descretesc fruntile, si sunt un placut subiect de
discutie la o intalnire de orice gen.
Bancurile sunt legate de socializare, ele se spun intr-un grup. "Nasterea"
lor e legata de natura umana care simte nevoia de a exprima indoieli,
probleme, respectiv argumente, opinii ce sunt incorporate in aceasta
productie.
Pentru ca bancurile contin o mica invatatura sociala, reprezinta in
majoritatea cazurilor o lectie sociala despre lume, oameni, totul imbracat
intr-o forma ludica, de gluma, de joaca. Dar scopul principal al bancurilor
- ca, de altfel, al proverbelor, povestilor cu talc, snoavelor - este de
invatatura neacademica, profana, fara un program anume, ce are loc in
spatiul liber al comunicarii. In mare parte pot avea si rol educativ.
Bacurile exprima nevoia de creatie a unui popor intr-un anume moment.
Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere al continutului, asemanari
cu glumele, cu jocurile, cu povestirile cu talc, cu zicalele, uneori si cu
proverbele. Global, toate acestea pot fi considerate productii spirituale
ale unei comunitati. Dar bancurile, fata de celelalte creatii amintite, sunt
mai perisabile, utilizarea lor cere mai pregnant socializarea.
|